Skip links

Cum aș reintroduce sclavia

Rezumat: În 2048, un om de știință propune Congresului Global un plan profitabil pentru viitorul oamenilor.

Ceasul digital îmi bipăie pentru exact două secunde cu o fermitate care mă determină să dau play.

Sunt la vreo 10 minute distanță de Capitoliu. 

Îmi lipește perioada când stătea cineva la volan, făcându-mi obiceiul să încep o discuție din curiozitate despre trafic, știri, noutăți și supărări cotidiene.

Mă gândesc cum muzica din boxe n-are cine s-o asculte, dar îmi revin brusc când, în căștile pe care nu le-am mai dat jos de ieri după-amiază, ascult recomandările primite de la ceas:

„Raportați un nivel de anxietate cu 3.24% mai mult decât optim pentru discursul programat la ora 14:00. 

Există un risc semnificativ de a vă bâlbâi și de a vă pierde din puterea de convingere în momentele cheie. 

Începeți să realizați exercițiile zilnice de respirație, concentrându-vă pe a expira mai mult aer decât inspirați timp de 60 de secunde, după care luați doza obișnuită de anxiolitice.”

– Incredibil… O secundă n-o pot lua mai moale! nu era prima data pe ziua de astăzi când mă cicălea o voce grijulie de femeie pe la 50 și ceva de ani – așa au decis calculatoarele de la „Centrul Bunăstării Indivizilor” că sunt cel mai probabil să respect recomandările, dar să mor dacă pricep de ce.

Scotocesc prin buzunarele interioare de la sacoul negru. 

Altă culoare n-am mai avut de prin 2023, când algoritmii corporațiilor de fashion nu erau suficient de preciși încât să-mi programeze stilul vestimentar pentru următorii 30 de ani, oricâți bani aș fi avut. 

Găsesc cele 6/mg de Alprazolam pe care le primesc zilnic de la abonamentul făcut online de inteligența mea artificială: Oracle.

Le înghit repede, fără apă – m-am obișnuit deja – și realizez că am ajuns în fața Capitoliului, exact cu mi-a prezis Oracle, cu 10 minute înainte de ședință.

Mi se șoptește în ureche cum să ajung în sala de unde mă vor privi cel puțin 500 dintre cei mai importanți oameni ai planetei.

Odată intrat, salut cum se cuvine pe cei deja așezați pe scaune, mai schimb o vorbă cu câte un politician și avansez către platforma de unde voi vorbi cele 5 minute ce-mi sunt oferite. 

Simt deja cum medicamentația își face efectul, iar Oracle mă asigură că n-am de ce să-mi fac griji, întrucât hormonii din corpul meu sunt într-o stare optimă care mă va face să sun încrezător și convingător.

E fix ora 14:00, 12/06/2048.

Inteligența artificială a congresului, Aurora, reiterează agenda de pe ziua de astăzi.

După cum calculase Oracle cu câteva zile înainte, e momentul perfect să le propun soluția. 

N-au fost fericiți în ultimul trimestru cu scorurile sociale – care înglobează nivelul de productivitate și devotament față de stat – ale oamenilor, deci pare că circumstanțele sunt în favoarea mea.

Aurora mă prezintă succint și primesc cuvântul. 

Se dă startul celor 5 minute și încep:

– Mulțumesc pentru invitație! Sunt onorat să am oportunitatea de a vă vorbi despre viitor.

  Așa cum foarte frumos m-a introdus minunata Aurora, sunt doctor în neuroștiințe și cercetător principal în cadrul „Institului de Avansare a Populației” iar în ultimii 10 ani am lucrat intens la ceea ce am numit drept „Traiectoria optimă a vieții”.

 Mulțumită colegilor mei, am reușit să adunăm o cantitate indubitabilă de dovezi în favoarea unui program național care, prezicem noi astfel, va aduce anual bugetului de stat circa 15 de trilioane de dolari.

Ciuleam urechile instinctiv ca să prind din zbor reacțiile celor prezenți, dar Oracle mi-o luase înainte și analizase deja cu o acuratețe incredibilă nivelul de dopamină din sală. 

Aveam undă verde și trebuia să continui tot așa.

– După mai multe experimente am ajuns la concluzia că, în fapt, subiecții care erau nevoiți să facă alegeri simple, cum ar fi apăsarea unui buton, erau cu 0,2 secunde mai înceți decât decizia luată de propriului creier.

  Combinând aceste date cu cele acumulate de-a lungul timpului de către industria IT, care a înregistrat succese inegalabile în a face fiecare consumator al internetului să depună cât mai puțin efort pentru încheierea cu success a oricărei tranzacții, s-a obținut un univers întreg de informații despre fiecare individ.

  Pe baza acestora, considerăm că singura problemă ce stă în calea unei civilizații în care oamenii să muncească în mod constant la capacitate maximă și să aibă credință deplină față de interesele statului o reprezintă noțiunea învechită de liber-arbitru.

  Aceasta a prezumat mereu că, prin simpla existență a sa, omul este dotat cu capacitatea de a alege liber, folosindu-și voința pentru a direcționa prezentul către un viitor ce-i va aduce roadele deciziilor sale.

  Pentru ultimele sute de ani, am fost forțați să apelăm la această concepție filozofică pentru a-i oferi omului de rând iluzia controlului și a-i sugera raționalitatea obedienței sale economice.

  Astăzi, în schimb, noi vă propunem o soluție care să înăbușe orice sentiment, dubiu sau convingere împotriva ordinii lucrurilor și a obiectivelor guvernamentale:

 Programul național de „Traiectorie optimă a vieții”.

Aruncând pe furiși un ochi la ceas, văd că am la dispoziție mai puțin de două minute.

– Acesta propune omului de rând un plan bine definit, bazat pe capacitățile sale psihologice și intelectuale, împreună cu condițiile sale economice și sociale.

 Fiecare individ va fi evaluat anual în funcție de rezultatele pe care le-a realizat în favoarea creșterii PIB-ului, după planul întocmit de către inteligențele artificiale antrenate în baza datelor obținute despre perioadele copilăriei și adolescenței, a obiceiurile, a tipului de personalitate, a convingerilor politice și filozofice, a numărului de prieteni, a hobby-urilor și intereselor extraprofesionale și, nu în ultimul rând, a nivelului de educație.

 Conversațiile dintre indivizi se vor purta între inteligențele artificiale perfect atribuite lor, ei doar asistând la schimbul dintre ideile deja pregătite de algoritmi, monitorizând microinteracțiunile care scapă ochiului liber, datele acestea stând ca dovadă absolută împotriva neputinței unora și a superiorității altora, care va facilita procesul justiției prin eliminarea socială a celor vădiți inutili și promovarea merituoasă a celor dotați în mod natural.

  Toate acestea vor însuma o traiectorie optimă a vieții pentru fiecare cetățean care, de acum înainte, nu va mai trebui să fie victima stresului și a grijilor cotidiene, întrucât alegerile îi vor satisface planul de performanță.

 Noțiuni toxice precum responsabilitatea, egalitatea, iubirea, binele sau răul și, mai ales, alegerea nu vor mai reprezenta un impediment în atingerea obiectivelor economice și sociale ale statului.

Întocmai când am pus punct ultimei propoziții, președintele de ședință îmi dă de înțeles că am epuizat timpul. 

În restul sălii văd numai politicieni, având ochii ațintiți spre mine, frecându-și palmele și șoptindu-le asistenților lor precum Oracle să ia notițe și să sintetizeze, toate acestea urmate de ropote de aplauze.

 Oracle înregistrase un nivel foarte mare de dopamină în sală, concluzionând probabilitatea succesului inițiativei mele ca fiind foarte mare.

Mulțumesc celor prezenți și plec încet către ieșire. Oracle mă anunță că în următoarele 10 minute am o portiță deschisă ca să mă bucur de pastila cu serotonină produsă la scară largă de J&J, până când trebuie să prind metroul către casă, să mă schimb și să mă întorc la institut cu vești. 

Nici nu-mi amintesc ultima dată când m-am îngrijorat pentru ceva.

Lasă un comentariu!