Rezumat: În acest articol aduc explicații pentru conceptul de Grijă ca antidot împotriva apatiei generale asupra vieții, văzută ca voința de a atribui relevanță și respectul necesare pentru a fi conectat cu lumea și cu mediul, semnificând, în ultimă instanță, încercări profunde de a scoate cei mai bun din toate.
Am scris de curând câte ceva pe LinkedIn despre de ce consider că reprezintă o problemă majoră regurgitarea conținutului generat de LLM-uri (eng. „Large-Language-Models) – precum ChatGPT sau Perplexity.ai – fără să-i pese cuiva de validitatea, realitatea sau nuanțele informațiilor care intră în circuitul cunoștinelor noastre de zi cu zi.
Pe scurt, am susținut că nivelul de conținut de 2 lei pe care va trebui să învățăm cum să-l prindem din zbor ca să ne ferim și să ne protejăm psihicul a crescut deja exponențial și e scandalos de vizibil în calitatea informațiilor, a produselor și a serviciilor – în industria tech, cel puțin, e foarte palpabil fenomenul deja – pe care le consumăm și pe care ne bazăm.
Am declarat că văd ca ultim mod de răscumpărare pentru oameni Calitatea i.e. adică Grija – să ne pese de ce facem.
Acum vreau să și explic ce înțeleg prin Grijă, fiindcă e un concept cheie pentru bunăstarea tuturor lucrurilor.
Ideea de a avea grijă de ceva e vitală. Avem nevoie de lucruri care exprimă prin prezența lor faptul că au fost tratate cu relevanță și respect.
Acestea pot fi vorbele autentice și bine-intenționate ale cuiva, intenția atentă a conduitei noastre ori, de pildă, plăcerea și satisfacerea oferite de un produs construit cu nevoile noastre în minte.
Când ești deschis ca să trăiești experiența subiectivă a Grijii, asta-ți dă mai departe permisiunea de a rezona cu ea.
Te primește în grațiile ei și-ți dăruiește o altă perspectivă: aceea de a vedea potențial oriunde, în mod necondiționat.
Lucrurile capătă o latură ce cară foarte multă însemnătate. Este un mod autentic și adevărat de a exista.
Poate că nu te scapă neapărat de necazuri, dar nu de puține ori, evenimentele iau o întorsătură favorabilă și incertitudinea viitorului devine oportunitate pentru mai bine.
A fi apatic față de prezent și a nu considera că merită timpul să cultivi Grija e de înțeles.
Nu e de parcă oamenii nu ar putea fi într-adevăr scuzați, empatic, pentru o asemenea credință.
Prea multe bătălii ale conștiinței cu exigențele inevitabile ale mediului ne corodează puterea de a rămâne optimiști.
În episoadele acestea, am observat că alegerea de a accepta fluxului non-linear al vieții e o decizie foarte sănătoasă.
Asta e premisa necesară ca să putem vedea ce e mai bun în tot, adică să putem avea Grijă de spațiul și de timpul în care ne aflăm.
Ea joacă rolul unui antidot împotriva îmbolnăvirii din cauza alienării și ne oferă speranță în ziua de mâine.
Este fundamentală sufletului și integrității sale, fiind un motiv arhetipal, fapt care ne permite să ne dăm seama fulgerător când cineva a avut grijă de ceva care e acum în preajma noastră, indiferent că e un bun sau un om.
Dacă nu decidem să fim ignoranți, ne umple inimile cu recunoștință, înțelegând că mentenanța ei în lume necesită voință, bună-credință și eforturi responsabile susținute.
Spus diferit, Grija ne dă niște coordonate clare cu privire la starea de fapt – neignorând imperfectul inevitabil – iar relevanța și respectul atribuite voluntar promovează conexiunea cu momentul pentru a face ca totul să se bucure de mai bine.
Când ne pasă, înțelegem nuanța profundă a conceptului de Agápē i.e. cea mai înaltă formă de iubire, pentru că alegem să ne formăm obiceiuri din a vedea peste tot potențialul cel mai înalt și ne folosim toate resursele omenești ca să-i facilităm nașterea în orice moment.
Iar asta, așa cum am menționat mai sus, schimbă – nu de rare ori – situația în mai bine, indiferent de unde pornim.