Misticismul și zona religioasă, divină, ocultă ș.a.m.d sunt subiecte destul de controversate, fiindcă au de-a face cu o aparentă divergență față de lumea științifică, rațională, logică.
Subliniez aparentă întrucât vom vedea că e la fel de logic să vezi lumea prin prisma Kabbalei cum e să o percepi prin teoria cognitiv-comportamentală, de pildă.
Iar aici prin logic se cade să înțelegem că mă refer la utilitatea de care te poți bucura odată ce dobândești cunoașterea necesară propriei tale vieți, de data asta nu prin articole științifice ori studii, ci prin alegorii, mituri ori ritualuri.
Deopotrivă ideal ar fi să eliminăm presupozițiile și ostilitățile față de tărâmul religios – pe care-l ținem în tenebre de cele mai multe ori – aka suspend judgement și să privim cele ce urmează mai mult psihologic, astfel încât să putem deprinde, odată cu timpul, pasiunea pentru tărâmul mai misterios al misticismului și, așadar, pasiunea pentru dezvoltarea psihicului prin mijloace neortodoxe, relativ unicate.
Când spunem Gnoză ne referim îndeosebi la etimologia cuvântului în sine, adică gnosis = cunoaștere.
Evident, așa cum există multiple opinii despre cum să percepem lumea, așa există și multe modalități de a o cunoaște, iar cea despre care povestim acum e Gnoza, care se referă nu exclusiv la o cunoaștere rațională(conform dexonline), ci mai mult la o cunoaștere existențială.
Cunoașterea existențială înseamnă aici acea senzația pe care o avem atunci când, de exemplu, trăim o revelație.
Atunci când trăim experiența unei revelații despre noi înșine – am înțeles, dintr-odată ceva important, vital – trăim, implicit, și Gnoza, adică am cunoscut ceva nu doar pe cale logică, rațională, ci și pe cale sentimentală, emoțională, „romantică”, de parcă întreaga noastră ființă știe ceva acum, nu doar mintea sau trupul.
Pe șleau, gnoza se referă la cel mai benefic mod de a cunoaște ceva, fiindcă trăim acea cunoaștere întru totul și nu suntem mărginiți fie la teorie – cunoașterea obținută prin cărți, doar cu mintea – fie la practică – facem ceva dar nu știm de ce.
Samael Aun Weor – părintele gnozei moderne – spunea: „Gnoza este o învăţătură cosmică ce aspiră să readucă în interiorul fiecăruia dintre noi capacitatea de a trăi într-un mod conştient şi inteligent”. Și a trăi în mod conștient – adică ești prezent în ceea ce faci și înțelegi de ce o faci – și inteligent – eficient, creativ și satisfăcător totodată – se petrece cel mai adesea atunci când teoria dansează cu practica i.e gnoza în interpretarea psihologică.
Omul trăiește Gnoza atunci când e implicat trup și suflet în existență.