Sincer să fiu inițial nu mi-am propus să încep o astfel de „serie”, cum i se spune, în mare parte întrucât nu eram suficient de informat în legătură cu interesul general pentru așa ceva.
Cu puține date nu se trag concluzii pertinente și nu se nasc acțiuni eficiente. Indiferent dacă s-a dovedit într-un final că publicul român e interesat de o asemenea abordare sau nu, am rămas pe ultima decizie luată și anume să-i dau bătaie cu seria asta. Până la urmă, ce-o fi, o fi.
Pe lângă faimoasele concepte de arhetip, complex, umbră ori Sine, mai există unul jungian care are o importanță la fel de mare nu exclusiv din punct de vedere teoretic, intelectual ori livresc, ci și practic, pentru viața de zi cu zi: Persona – ad litteram: mască.
Cu alte cuvinte este vorba de personalitatea – diferită față de cea autentică – pe care o arătăm lumii, celorlalți oameni în contextele sociale de zi cu zi.
Conform lui Jung, persona este ceea ce folosim atât ca să lăsăm o anumită impresie celorlalți, cât și pentru a ne ascunde adevărata noastră natură, din diferite motive, mai mult sau mai puțin personale.
Ăsta e și motivul pentru care Jung a folosit special termenul de mască, pentru că ceea ce arătăm lumii prin această parte a personalității noastre este exclusiv o unealtă pe care o folosim din motive sociale.
Persona are, evident, o natură duală: Ne ajută să ne adaptăm lumii sociale exterioare – dacă societatea nu mă acceptă fiindcă sunt agresiv de la natură, atunci, ca să supraviețuiesc în ea sunt nevoit să demonstrez, să arăt că sunt calm, prietenos, sociabil – dar ne și stă în cale în anumite cazuri.
Sintagme precum: „Eu nu fac așa ceva fiindcă sunt…(profesor, doctor, avocat ș.a.m.d.) iar statura nu-mi permite” sau „Cum ar fi ca eu, un profesor bine-cunoscut, să fac o asemenea copilărie?” sunt manifestări – lingvistice – specifice unei persoane posedate de către masca/rolul său social.
Adică un ins de genul ăsta iși limitează potențialul – oricare ar fi ăla – astfel încât să mulțumească gura lumii și totodată să nu irite cumva opiniile ei care deja sunt rigide și învechite.
Bibliografie:
- Opere Complete 7: Doua Scrieri Despre Psihologia Analitica – C.G. Jung
- Opere Complete 16: Practica psihoterapiei – C.G.Jung
- Amintiri, Vise, Reflecții – C.G. Jung
- Persona(psychology) – Wikipedia
- Persona(psychology) – Britannica