Cum e frumos și de bun-simț, am să aduc cunoștiință încă de la început de faptul că nu inteționez să vorbesc de serialul Regele Arthur(2017), ci de legenda Regelui Arthur.
Asta pentru simplul motiv că serialul – din diferite motive – e mult mai sărac in conținut psihologic decât e legenda.
Toată lumea știe câte ceva legat de Excalibur, Masa Rotundă sau Merlin. Totuși, ce ne interesează pe noi acum e: Ce anume ne poate spune Legenda Regelui Arthur despre noi înșine?
Din motive economice, am de gând să mă rezum la câteva scene din toată legenda care, evident, sunt cele mai profunde.
1.Masa cea rotundă
Celebra masă rotundă a fost astfel concepută încât fiecare cavaler să aibă aceeași responsabilitate precum confratele său.
Din moment ce toți cavalerii aveau aceleași responsabilități, înțelegem că masa e un simbol al unui loc sacru. Iar prin sacru n-are niciun rost să ne mărginim doar la ideea de religie.
Asta pentru că sacru e absolut orice dedicat întru totul unui singur scop. De unde și expresiile precum: „E locul meu sacru de citit; E ora mea sacră de făcut sport; E un obiect sacru” ș.a.m.d Atât timp cât există masa rotundă, așadar cât timp avem locul sacru, cavalerii rămân sub același scop, în mod egal.
Ce înseamnă toate astea pentru noi? Atât timp cât există un loc sacru pentru noi, lucrurile se află în ordine. Cu alte cuvinte, cât timp avem locșorul nostru, lucrurile merg bine, suntem motivați și satisfăcuți, pentru că suntem nevoiți să-i îndeplinim scopul, întotdeauna superior nouă înșine.
Asemănător, lipsa unui astfel de loc e, de cele mai multe ori, motivul pentru care individul suferă o lipsă de sens. Pierzându-și locul unde-și desfășura scopul său cel mai profund, pierde sentimentul responsabilității.
Ăsta e și unul din motivele pentru care simțim că eforturile naostre nu mai au rost atunci când, să spunem, sala noastră de fitness preferată s-a închis.
Ne-a dispărut locul sacru.
2. Căutarea Graalului
Legendele și miturile centrate pe Sfântul Graal nu sunt atât de relevante pentru noi în momentul de față. Tot simbolismul său se rezumă la un obiect incredibil de important, care aduce cu sine nenumărate posibilități.
Un simbol al potențialului, al dezvoltării ființei. Din acest motiv, cavalerii mesei rotunde, după ce ei și Regele Arthur l-au văzut în vizuni, decid să pornească în căutarea sa. Totuși, există o problemă:
Unde se află Sfântul Graal? Evident, nimeni nu știe. Ca o ultimă soluție, toți vor merge în pădure. Aici urmează scena plină de profunzime psihologică: Fiecare cavaler merge în locul din pădure care i se pare a fi cel mai întunecat.
În esență, fiecare cavaler este nevoit să aibă o confruntare cu umbra sa. Simplu spus, umbra reprezintă toate trăsăturile(pozitive sau negative) pe care le avem, dar nu recunoaștem. E opusul a ceea ce știm că suntem.
De pildă, cineva care e timid, anxios în timpul unei conversații – știind că poate deveni centrul atenției în orice clipită – conține în umbra sa o persoană carismatică, energetică, entuziasmată, foarte sociabilă.
Chiar și așa, de cele mai multe ori în umbră rezidă trăsături negative, mult prea dezgustătoare ca să acceptăm că fac parte din noi.
O persoană altruistă va nega orice acuzație de egoism, fiind dezgustată de un asemenea comportament, neștiind că, în anumite momente, e mai egoistă decât oricine. Carl Jung spunea că motto-ul său în viață era „In sterquiliniis invenitur” – În mizerie-l vei găsi(măcar am încercat).
La fel, cavalerii Regelui Arthur trebuie să-și exploreze propria umbră, propria mizerie dacă vor să pună mâna pe Graal.
Pentru noi, asta înseamnă că suntem nevoiți să cunoaștem ce e mai rău în noi, înainte să obținem ce e mai bun.