Sunt vinovat de multe. De aroganță nefondată. De sfaturi și opinii necerute și de câte și mai câte tâmpenii făcute cu un „scop nobil”.
Dar, în cea mai mare parte, sunt vinovat de ceva și mai rău. De ceva mai stupid, mai naiv și mult mai toxic. Sunt vinovat că am făcut self-help.
Poate ești familiar cu autori precum Dale Carnegie, Napoleon Hill, Robert Greene sau mulți alții din lumea „îmbunătățirii de sine”.
Șansele sunt foarte mari să crezi că ți-au schimbat viața. Că ai devenit o altă persoană de când i-ai cunoscut.
Nimic nu mai are limite și nimic nu poate sta în calea „hard working-ului”. „Never Give Up”, „If You Work Hard, You Can Have It”, „The Mind is The Only Limit” sunt numai câteva din sutele de alte afirmații care să te inspire. Care să te schimbe.
Să te transforme într-un nou Tu. Care să-ți deschidă mintea în fața tuturor posibilitățiilor și, mai ales, în fața celui mai dorit lucru de pe pământ: Succesul.
Îi asculți pe toți antreprenorii de succes. Le cumperi cursurile. Le citești cărțile. Le cauți secretele și faci tot ce trebuie ca să ajungi unde sunt ei. Pentru că poți.
Sau, cel puțin, așa te-au făcut să crezi. Îmi aduc aminte când am început. Când am trecut peste negativitatea din fiecare zi.
Când am decis că totul este posibil și trebuie doar să muncesc din greu. Am început să mă uit încontinuu la videoclipuri cu antreprenori de succes. Videoclipuri motivaționale. Am început să consum conținut care să mă dezvolte.
Care să-mi lărgească orizonturile. Am început să lucrez mai mult, să fiu mai motivat, să citesc mai mult. Din nou. Și din nou. Și din nou. Non-stop, pentru un an întreg.
Eram absorbit, „hooked„. „Asta. Da, asta! Asta mi-a lipsit toată viața. Acum totul e cum trebuie.
Totul e bine. Totul e Perfect!„ Asta mi-aș fi dorit să cred. Lumea self-help-ului m-a ajutat în multe părți.
Nu pot nega asta. Totuși, de-a lungul timpului, au început să răsară întrebări. Suspiciuni. Ciudățenii. „Ceva nu pare în regulă, dar ce?” m-am întrebat recent, simțind că ceva se află la mijlocul acestei mișcări „de dezvoltare personală.”
După ce termini o carte care, să spunem, te învață Secretele Succesului, te cuprinde ceva. E peste tot în corpul tău. E imposibil de ignorat: Te cuprinde dopamina. Ești împlinit. Puternic. Trăiești. Ești satisfăcut. Ai progresat. Lumea e făcută ca s-o cucerești.
Mai citești o carte. O termini și pe aia. Aceeași senzație. Mai citești una. Și înca una. Și înca una și, din nou, același extaz. La un moment dat, te oprești. Conștientizezi ceva. Te doare. E incredibil de urât. Ai înțeles că în tot acest timp n-ai făcut, de fapt, nimic. Absolut nimic.
Ai cheltuit bani exact ca un dependent de droguri. Ai cumpărat dopamină. Iluzii. Speranțe.
Tot succesul care ți-a fost promis, nu a venit niciodată. Și, din păcate, nici nu va veni. Pentru că te învârți neîncetat într-un cerc vicios, exact ca un drogat. Consumi și consumi și consumi, fără să-ți dai seama că nimic nu se schimbă cu adevărat. „Muncești” din greu, ești tot timpul pozitiv, nu renunți niciodată. Toate astea fără ca măcar o dată să te întrebi: Unde duc toate astea?
De cele mai multe ori, nicăieri. Iar asta fiindcă n-ai trecut la acțiune niciodată. Ai citit despre business ca un fanatic, totuși n-ai început niciodată. Te-ai documentat mereu despre ce vrei să faci, dar nu l-ai făcut niciodată.
De ce? Pentru că ești prins într-o bulă de iluzii. O bulă care valorează, în medie, 9.9 miliarde de dolari și se estimează că, până în 2022, va crește la 13.2 miliarde.
Exact. Miliarde s-au făcut și se fac de pe urma celor ca mine și ca tine, care vrem doar să avem o viață mai bună. Și, când bula se sparge, totul dă năvală peste tine.
Nimic nu e cum credeai. Totul e în haos, totul e pierdut. Aproape totul. Paradoxal, încercând să fiu anti self-help, ajung de unde am plecat(asta ca să înțelegi cum stau lucrurile).
Mai există o șansă. Două chestiuni sunt de ținut minte pentru toată viața, care sunt mult mai valoroase decât orice altă carte sau seminar de dezvoltare personală:
(1) Fă. Nu mai gândi și începe să faci. Iar când faci, fă-o cu un scop clar in minte.
și (2)E ok să nu fii ok.
E total în regulă să renunți, să muncești mai puțin, să nu fii întotdeauna pozitiv. Cine-ți spune altcumva ori e prins în aceeași capcană, ori încearcă să-ți vândă ceva.