stăzi pare imposibil să nu ai un film sau serial de care ești pur și simplu îndrăgostit până peste cap.
Adică-n doze nesănătoase.
Totuși, la început nu se simte, deci n-avem de ce să ne facem griji. Când auzi că industria filmelor are o valoare de aproximativ 136 de miliarde de dolari(2018), înțelegi că filmele nu sunt o glumă pentru oameni.
Nu sunt doar filme sau seriale, așa cum cred ce-i care nu se uită la aceleași ca tine.
Toată lumea poate vorbi ore-n șir de filmul lor favorit, până când sunt întrebați:
De ce îți place?
De ce e filmul/serialul tău favorit?
De ce tocmai ăsta și nu altul?
Cel mai frecvent răspuns e: „Nu știu. Îmi place… și atât.”
După atâta filosofie slabă mediatizată non-stop, am considerat cu toții în mod tacit că un asemeanea răspuns e îndeajuns încât să încheie o discuție cu succes.
Îmi place, așadar, altceva nu trebuie să zic. O minte obișnuită e satisfăcută cu atât.
Pe de altă parte, există minți care vor mai mult, care suprafața nu le oprește setea de cunoaștere la fel de bine.
Articolul ăsta e pentru ele, adică pentru voi, drept mulțumire pentru cele 1000+ de vizualizări.
Trigger warning: S-ar putea să nu-ți placă ce auzi, fiindcă nu tot ce e despre tine e frumos;)
Ca să ne dăm seama de ce ne place un film și nu altul, e foarte util să enumerăm două principii după care selectăm – de obicei, în mod inconștient – ceea ce ne place și ce nu.
1. E relevant pentru tine
Nimic din ceea ce faci nu faci fără să-l consideri oarecum vital, chiar dacă e sănătos sau nu.
Un adevăr pe care-l știm cu toții e că lumea e prea mare pentru a cunoaște totul. Psihologic vorbind, universul e mult prea complex ca să poți fi conștient de fiecare lucru ce te înconjoară. Din acest motiv, suntem setați să simplificăm radical totul. Ceea ce se află la baza acestei simplificări este sensul.
Tot ce contează pentru tine întră într-o cutie, pe care o numești drept lumea ta. Ce-i în afara cutiei nu face parte din lumea ta, așa că nu te interesează. E irelevant. Ce găsești în cutie se află acolo pentru că l-ai ales după un criteriu: îți este util(relevant), adică are sens = contează.
Dacă tot ceea ce-ți dorești e să dobândești fericire, nu te va interesa câtuși de puțin filosofia hegeliană a spiritului (în cazul în care credeai că fizica e grea, te rog să arunci un ochi peste tipul ăsta – noroc). Din acest motiv, nici măcar nu vei conștientiza că există.
Vei vedea și vei căuta numai informația care te poate ajuta să-ți îndeplinești dorința, să treci din punctul A – pe care-l percepi drept indezirabil, urât, neprietenos etc – în punctul B – destinația finală pe care o vezi ca fiind dezirabilă, minunată, ideală, perfectă. La fel procedezi și-n cazul filmelor.
Îți alegi – din nou, de cele mai multe ori fără voia ta, deoarece creierul tău știe mai bine de ce ai nevoie decât tine – ce anume te interesează, deci ce e relevant pentru tine iar de restul te debarasezi pe nevăzute.
Te va interesa mult mai mult de ce protagonistul a făcut X și Y spre deosebire de ce un personaj secundar n-a făcut W sau Z, din moment ce pentru tine e relevant ce face personajul principal. Cu alte cuvinte, acel personaj care ți-a atras atenția are ceva important pentru tine. Asta mă aduce la cel de-al doilea principiu și anume:
2. Rezonezi cu ceva/cineva din el
Îți amintești când ai încercat pentru prima dată să-i spui cuiva prin ce treci și tot ce ai obținut a fost un foarte mare nimic? Și ai rămas debusolat gândindu-te că nimeni nu te va înțelege vreodată, până când ai auzit pe cineva plângându-se de exact aceeași problemă, atât de articulat și de bine spus încât ai crezut că-ți citește gândurile?
Ei, bineînțeles, aia se numește rezonare.
Adică în sfărșit poți să te identifici cu ceva sau cu cineva. Asta e foarte important pentru noi deoarece ne spune că nu suntem singuri pe lume, că nu suntem nebuni, că nu trăim într-un univers paralel, blocați și fără speranța de a fi salvați.
Iar prin asta înțelegem că acel ceva cu care rezonăm are, de asemenea, o foarte mare importanță pentru noi. Dacă ești atent la momentele și/sau la personajele care te-au vrăjit, care ți-au captat interesul, poți afla mai multe despre tine – sau chiar despre altcineva – decât din orice altă carte de self-help(sau alte cărți care-ți spun tot ce știai deja, doar că mai frumos – urât să înțelegi c-ai dat banii pe ce aveai deja, nu?)
Aceste două principii sau motive luate împreună sunt cele pentru are am ajuns să cataloghez filmele și serialele drept adevăratele oglinzi ale sufletului.
Niciodată nu-ți va plăcea un film/serial dacă nu are vreo legătură cu tine, cu psihicul tău. Cu alte cuvinte, dacă nu-ți spune ceva despre tine.
Acum, de ce spuneam că s-ar putea să nu-ți placă ce auzi? Să spunem că filmul tău preferat conține o secvență romantică peste care pur și simplu nu poți să treci, fiindcă e „partea ta de suflet”.
Aceleași elemenete clișeice(tipul se îndrăgostește de tipă, sunt împreună pentru o vreme, se ceartă din nu știu ce motiv banal, se împacă, și-o trag, se mărită și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți – până la divorț?) de care, cumva, tot nu te-ai săturat.
Dacă te-ai întreba de ce îți place scena asta cel mai mult din tot filmul – pe baza celor de care pomeneam – nu ți-ar fi drag să conștientizezi că îți dorești din toată inima ceva de genul, pentru că viața ta romantică e plină de probleme, seacă, nefericită și niciodată n-ai avut o relație care să dureze, nu?
Dacă înainte, să vizionezi un film era ceva doar de divertisment, uite că acum ai primit șansa unică de a-ți cunoaște cele mai adânci dorințe, suferințe sau bucurii, prin simpla cuibăreală în pat cu laptopul lângă tine.
Bibliografie: